A ajuns. Totul nou. Dar.. spre surprinderea ei, se simţea bine. Linişte şi pace.. tot de ce avea nevoie pentru un timp. Dar totuşi, pentru cât timp?
Până a apărut EL.
La început nu-l putea înghiţi sub nici o formă. Încerca să îl evite cât mai mult posibil pentru a nu-şi strica ziua. Dar a sosit şi întorsătura aceea mare. A început să îl cunoască, mai bine zis să îi cunoască sufletul, să îşi dea seama cum e el cu adevărat. Şi-a dat seama că prima data l-a judecat greşit.. şi îi părea chiar bine că aparenţele înşeală.
O singură noapte ce îi lega, noaptea când ea a împlinit 16 ani, acea magică vârstă, când ţi se întâmplă multe lucruri, uneori inexplicabile, cum ar fi dragostea.
Au urmat nenumărate nopţi minunate de întâlniri online. Şi-a dat seama că în realitate nu l-a văzut niciodată. Îşi dorea atât de mult să ştie cum arată acest misterios băiat.
A venit şi ziua cea mare. Au făcut toţi prietenii o ieşire la pădure, la care se zvonea că o să ia parte şi el. Era atât de emoţionată. Se gândea întruna cum va fi. Au plecat cu toţii, dar el nu era în gaşcă. Atât de dezamăgită.. A mers totuşi şi ea, ca să nu observe ceilalţi schimbarea bruscă. Au ajuns. Ea s-a retras uşor, fără să fie observată. Dintr-o data apare el, ca un prinţ dintr-un basm. Dar acesta era basmul ei, propriul ei basm. Spre surprinderea ei, în realitate părea altfel. Nu se implica în activităţile grupului, părea total pe dinafară. A trecut şi ziua aceea. Între timp a aflat de la prietenii lui că de fapt în acea zi nu era el, nu aşa e el de obicei. Toţi se întrebau ce era cu el, de ce se comportă atât de ciudat!..
Cred că era clar.. simpla ei prezenţa îl schimba cu totul !
A trecut timpul.. s-au cunoscut îndeajuns şi în realitate. S-au plăcut.. sau chiar mai mult decât atât. Sentimentele creşteau pe zi ce trecea, cel puţin din partea ei..
Acum el era totul pentru ea. Acum el era viaţa ei.
A fost totul frumos, totul perfect.. dar de-abia acum începea dureroasa realitate. Din diferite motive, ea a aflat că se întoarce înapoi în oraşul natal. Cu câtva timp în urmă, aceasta putea fi cea mai mare bucurie pe care o putea trăi vreodată. Dar acum era ca şi cum viaţa ei se sfârşea. Dacă pe el nu îl avea, nu mai avea motiv să trăiască. Îi era pătură când îi era frig, îi era şerveţel, până când lacrimile au secat-o, el era perna pe care adormea şi îşi visa realitatea perfectă alături de el. Când el era, nimic în jur nu mai conta. Timpul se oprea doar pentru ca ei să se poată iubi! Sărutările lui, atât de pline de speranţă o ajutau să mai creadă în minuni. El era singurul ce mai credea în ea. El a învăţat-o ce e iubirea împărtăşită, iubirea pură. El a învăţat-o să creadă în ea. Alături de el a prins aripi. Împreună au descoperit lumea de dincolo de vise, semnificaţia fiecărei stele. Dar toate astea nu au adus decât suferinţă.
Au încercat prin nenumărate variante ca ea să rămână, să nu plece înapoi. Văzând că acest lucru este de-a dreptul imposibil au decis să fugă amândoi. Să pună degetul pe hartă şi acolo să se ducă. Nu aveau nici o reţinere, pentru că iubirea ce şi-o purtau era în stare de absolut orice.
Un singur lucru i-a putut împiedica. Au aflat că nu doar dragostea era tot ce îi lega, ci încă ceva care prin orice lege le interzicea să fie împreună..
Era groaznic, pur şi simplu fără cuvinte toate sentimentele şi gândurile ce treceau acum prin amândoi.
Ea devenise total altă persoană. Nu mai ştia ce e zâmbetul, ce e fericirea. Devenise o persoană introvertită.. sau poate că e puţin spus. Stătea pur şi simplu într-o veşnică poziţie, cu privirea aţintită într-un singur punct. Nu mai mânca, nu mai comunica, nu mai dădea voie nimănui să o vadă. Ea suferea, el suferea..
Trăiau o iubire interzisă.
O minţea că totul va fi bine, că viaţa trebuie trăită, îi prevedea viitoarea viaţă, fără el, întorcându-se la vechii prieteni, la vechea ei viaţă. Ştia că nu e adevărat, nu putea crede în aşa ceva. Îl privea şi simţea că îi poate citi până şi cel mai profund gând, în care tot pe ea se găsea pierdută, oscilând între două vieţi. Îl sărută pentru ultima oară, simte cum inima ei bate în pieptul lui acum, îi simte din nou parfumul pielii, încearcă să trăiască mult prea intens clipa, ştiind că în curând va deveni doar ceva ce "a fost".
A plecat !
Este obligată să îi spună adio !
Nu îl mai are.
Ştie ca l-a părăsit
pentru totdeauna..
Trec zile, trec nopţi.
Şi-a reluat viaţa!
Dar nimic nu mai e ca înainte.
Nu mai poate visa, nu mai poate privi doi oameni care se iubesc.. deoarece simte o durere inexplicabilă.
E greu.. orice lucru îi aminteşte de el. Ar da orice să îl mai poată vedea măcar pentru o clipă , chiar dacă ştie că asta ar agrava situaţia, ar mări focul din inimă. De asta aşa ceva nu se poate, pentru că e INTERZIS!
Îşi continuă astfel viaţa, trăieşte cu speranţa că va fi bine..
În el a sperat, pe el l-a iubit, lângă el ar fi stat întotdeauna..
...iar acesta a fost doar începutul unei frumoase iubiri..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu